Toți pentru unul și unul împotriva tuturor

Zilele acestea sunt dovada vie a faptului că românii pot să fie uniți: României îi este rar dat să vadă o atât de bună coordonare politic-media-societate civilă împotriva unui singur om. De această dată, numele lui este Liviu Dragnea.

Președinte al Partidului Social Democrat și al Camerei Deputaților, până mai ieri acceptat ca lider necontestat al social democraților și mâna de fier care conducea România cu harta programului de guvernare care a câștigat Parlamentul și Guvernul în 2016, Liviu Dragnea dădea voce tuturor celor care nu s-au regăsit în crezul liberal, nu au votat cu Iohannis și nu au rezistat la ritmul alert al protestelor de stradă.

Astăzi, Liviu Dragnea este singurul motiv pentru care România nu are autostrăzi, spitale curate, școli dotate, grădinițe suficiente, salarii sau pensii bune, suficienți medici, profesori bine pregătiți, o economie care să duduie, răcoare vara și căldură iarna.

Mai pe scurt: e motivul pentru care trăim în țara în care (credem că) trăim. O spune Opoziția, o spune Iohannis, o spune societatea civilă; o spun, mai nou, și cei care până ieri îi erau colegi și susținători: nu cu voce joasă, de sfătuitor, ci cu surle și trâmbițe – sfidător.

Insight-ul pe care l-au avut și pe care și-au construit declarația de război și întreaga campanie de comunicare ce a urmat este foarte bun. Nu ești TU de vină pentru ceea ce se întâmplă în țara ta, ni se spune, de vină este (nu Iohannis, cel care până ieri primea porția aceasta de acuze), ci… ai ghicit: Liviu Dragnea, acum ținta unui linșaj la care participă cu poftă crescândă oricine are nevoie de un țap ispășitor pentru un eșec a cărui responsabilitate o împărțim cu toții: de a refuza să vedem că României nu îi merge atât de rău cum ne încăpățânăm noi să credem. Sigur, mai avem foarte multe de îmbunătățit. Dar nu le poate face în locul nostru nimeni: nici măcar cei care acum promit că (doar atât să facem, e atât de simplu!) dacă avem capul lui Liviu Dragnea, ei ne vor putea ajuta să construim România pe care ne-o dorim. Nu! Țara asta nu are nevoie de salvatori (câți a avut, câți au salvat-o?). Are, în schimb, nevoie de oameni care să țină la ea.