George Friedman: NATO este astăzi România, Polonia și Statele Unite

Într-un discurs (link către video) susținut în cadrul conferinței ‘Geopolitics Matter: The Future of the Transatlantic Alliance’ din Budapesta, analistul politic american George Friedman a vorbit despre Alianța Nord-Atlantică și rolul său în contextul geopolitic global și în politica externă a Statelor Unite, precum și despre așteptările și deziluziile acestora în relația cu țările-membre NATO.

Firul roșu al întregului discurs a urmărit strategia externă globală a Statelor Unite, ale căror interese depășesc cu mult Europa. Pentru apărarea acesteia, SUA nu se mai bazează în prezent pe NATO, ci pe România și Polonia.

În acest moment, frontul de Est este ținut de o coaliție între România, Polonia și Statele Unite. Acesta este astăzi NATO. Acestea sunt țările care și-au asumat angajamentul de a proteja securitatea europeană și riscurile care decurg de aici, a declarat analistul politic.

Principalele idei din discursul lui George Friedman:

> Există diferențe fundamentale între Statele Unite ale Americii și Europa, pornind de la sistemele politice până la percepția de sine și asupra lumii, care decurge în primul rând din statutul SUA de putere globală – Europa, în schimb, fiind o putere regională.

> Dincolo de orice declarație a unui președinte al Statelor Unite (fie el și Donald Trump, n.r.) stă realitatea unei politici globale extrem de bine definite, realiste și fără scrupule, de la care SUA nu s-au abătut de 100 de ani.

> Strategia globală a Statelor Unite are două direcții: protejarea apelor din jurul său și împiedicarea oricărei puteri de a obține controlul simultan al Peninsulei Europene și Rusiei continentale – combinația de tehnologie și resurse naturale ar oferi posibilitatea de a construi flote care să amenințe interesele Statelor Unite, care intervin de fiecare dată când acest lucru se poate întâmpla.

> Nu există un concept definit al Europei, date fiind interesele extrem de diferite ale statelor-membre. Nu există deci o relație unică între Statele Unite și Europa, ci relații diferite cu diferitele state care o compun. Uniunea Europeană are și nu prea o strategie de politică externă.

> NATO este creat pentru a proteja Europa, dar, dincolo de ea, SUA au interese pentru care Alianța este irelevantă. Din perspectiva Americii, statele europene au trădat NATO. La rândul său, Europa consideră că Statele Unite au trădat parteneriatul. Pentru America, NATO este o capcană.

> Alianța NATO avea sens și funcționa în perioada Războiului Rece, când toate statele-membre erau cu adevărat implicate într-un parteneriat construit pe un scop comun: rezistența împotriva Uniunii Sovietice. Astăzi, această alianță nu mai funcționează din cauza intereselor divergente ale Statelor Unite și ale celor din Europa.

> Statele Unite acordă alianței NATO atenția de care este nevoie – nu foarte multă. De ce? Europa vorbește despre interesele sale de securitate, dar nu definește clar care sunt riscurile la care este expusă. Singura amenințare la adresa Europei, și aceea chestionabilă, este Rusia, iar locul din care aceasta poate fi protejată este Polonia, Ungaria și România.

> Conflictul din Ucraina a creat o zonă-tampon în Europa, permanent expusă la riscuri. Situația se poate oricând destabiliza în zonă, ducând la un conflict deschis cu Rusia – pentru această eventualitate Statele Unite și-au încredințat copiii, prezenți acum în Polonia și în România. SUA au acționat nu cu permisiunea NATO, ci cu cea a Poloniei și a României.

> Procentul de 2% din PIB (contribuția anuală la care fiecare stat-membru NATO s-a angajat, n.r.) este irelevant – ceea ce contează sunt diviziile, brigăzile și avioanele trimise pe câmpul de luptă.

> Deși ideea unei armate a Uniunii Europene este foarte bună, aceasta nu ar putea funcționa tehnic. O alianță funcționează, dar doar dacă fiecare țară alege să fie parte din zona de securitate și să-și asume astfel obligațiile, ca și drepturile apartenenței la ea. Prețul nu e plătit în bani, ci în trupele trimise pe front, în copiii pe care acestea îi încredințează unui obiectiv comun.